Asta e o mare problema care insa nu este neaparat specifica acupuncturii. La fel cum in orice domeniu exista oameni mai buni si oameni mai putin buni, la fel si in acupunctura exista acupunctori mai buni si acupunctori mai slabi.






Am fost dezamagit sa observ ca unii pacienti povestesc despre toate cate au incercat ei in a isi rezolva problemele si in treacat incearca si acupunctura mergand la un acupunctor mediocru, nu sunt multumiti de tratament si apoi generalizeaza nemultumirea zicand ca „acupunctura nu merge”. Daca ai merge la un medic prost si nu ai fi multumit, ai trage concluzia ca medicina „nu merge”?

Pe de alta parte ca sa faci diferenta intre un acupunctor bun si unul mai putin bun trebuie sa ai cateva informatii. Trebuie sa stii ce intrebari sa pui si ce raspunsuri sa cauti. Despre asta vorbim azi. Pentru asta o sa iti spun cam cum se practica acupunctura in vest si ce se cere acolo de la acupunctori.

Studii si dezvoltare continua

Acesta este unul din cele mai evidente domenii despre care ar trebui sa intrebi cand vrei sa afli mai multe despre un acupunctor. Trebuie sa demontam cateva mituri aici – acupunctura NU se practica cel mai bine in China. Deci mitul ca acupunctorul trebuie sa fi studiat in China trebuie uitat. Motivul este acela ca in China regimul comunist a distrus sau cel putin modulat o foarte mare parte din informatiile pe care ar trebui sa le invete un acupunctor. Sunt foarte multe tarile unde poti avea acces la o educatie buna.

Este important cum si cat timp a studiat acupunctura acea persoana, si cat de bune au fost cursurile pe care le-a urmat.

A fi sau a nu fi medic? La noi ca sa practici acupunctura trebuie sa fii medic. In alte tari cum ar fi Anglia sau Olanda nu trebuie sa fii medic, avand in vedere ca la colegiul de acupunctura pe care il urmezi ai asigurata o pregatire medicala de aproximativ 2 ani in care inveti lucrurile de baza. Bineinteles ca medicina vestica ajuta, dar sa nu amestecam lucrurile – acupunctura este un sistem medical de sine statator e mai vechi decat medicina vestica cu vreo 4000 de ani. Ei se descurcau foarte bine si fara medicina moderna, care exista doar de vreo 200 de ani. A avea si o pregatire medicala ajuta intr-o masura limitata in sensul ca poti sa iti dai seama cand e vorba de o afectiune pe care o poti trata cu acupunctura si cand e vorba de o afectiune pentru care trebuie sa trimiti pacientul la spital. De obicei sunt foarte putine afectiunile care nu pot fi tratate cu acupunctura, dar e bine sa fii medic ca atunci cand suspectezi un cancer (de exemplu) sa stii sa ii recomanzi pacientului sa faca si analize clasice ca sa excluzi aceasta posibilitate.

Studii in strainatate sau la noi? Ca regula de baza e foarte bine ca acupunctorul sa isi fi facut macar o parte din studii inafara. Pe de o parte in strainatate oamenii sunt mai bine organizati din punct de vedere legal – exista legi clare si coerente care reglementeaza atat practica cat si studiul terapiilor complementare. La noi legile sunt contradictorii, ilogice, laconice, nu urmaresc binele pacientului si se schimba de la an la an fara imbunatatiri. Un exemplu foarte elocvent este durata studiilor de acupunctura in vest si la noi. Daca in vest cineva care doreste sa practice acupunctura urmeaza un colegiu de acupunctura care dureaza 3 sau 4 ani, la noi cursurile de acupunctura tin 9 saptamani.

Vreau sa mentionez aspectul ca acupunctura ca sistem medical este mai grea si mai complexa decat medicina vestica, deoarece inafara de volumul de informatii referitor la fiziologia si patologia organismului, in acupunctura trebuie sa iti dezvolti si abilitatile de diagnostic si tratament care in medicina vestica in mare parte sunt preluate de masinarii.

Ori te intreb – te-ai duce la un medic care a studiat medicina doua luni jumate? Banuiesc ca nu. In vest mai e si alt avantaj – informatia circula repede si clar. Cam in orice alta tara de pe mapamond exista mai multe conexiuni cu centrii de excelenta in acupunctura decat la noi, si asta in buna parte din cauza legislatiei mai clare si coerente. Ei beneficiaza de cursuri tinute de experti de talie mondiala si trebuie sa treaca examene extrem de dure si amanuntite ca sa poata sa obtina autorizatia de practica.

Diplome si legalitati Daca in vest diplomele pot fi importante dovezi ale unor studii atent efectuate si bine examinate, la noi acestea nu inseamna mare lucru din cauza sistemului. De fapt ele pot mai mult induce in eroare pacientul, deoarece pot da impresia ca cineva stie si a studiat cand de fapt acela habar nu are, sau dimpotriva - ca cineva nu stie, cand de fapt reversul este adevarat.

Sistemul la noi are ca cerinta ca acupunctorul sa fie medic cu drept de libera practica si sa aibe atestatul de competenta in acupunctura. Asta inseamna ca in viziunea sistemului nostru legal un acupunctor bun trebuie sa fi studiat medicina vestica 6 ani (facultatea) apoi sa mai fi studiat inca un numar variabil de ani (minim 3) pentru a isi dobandi specializarea intr-una din ramurile medicinii vestice (de ce ai vrea sa te specializezi in medicina vestica daca vrei sa practici acupunctura?), iar apoi sa studieze acupunctura 9 saptamani, si e bun de practica. Acum te intreb eu pe tine – te-ai duce la cineva care a urmat acest sistem de pregatire pe care l-am descris? Cum poate sa practice acupunctura cineva care a studiat 9 ani medicina vestica si 9 saptamani acupunctura care nu are NICI o asemanare  semnificativa cu medicina vestica? Mai e de mirare ca sunt atat de la moda carti de acupunctura care descriu „retete” de tratament de genul „pentru durere frontala de cap se folosesc punctele x, y si z”? E ca si cum i-ai da unui om de pe strada o agenda medicala si el ar incepe sa prescrie medicamente.

Pe de alta parte, un practicant care nu a urmat tot cortegiul de cerinte legale insa are o pregatire solida in acupunctura e foarte probabil sa fie mult mai bun.

In concluzie, varianta indeala este ca acel practicant sa fi studiat in strainatate, eventual cu mai multi profesori sau la un colegiu de acupunctura, si sa fi facut cat mai multe cursuri de dezvoltare profesionala in domeniu, venind in contact cu acupunctori de talie mondiala.

Experienta

Experienta este un factor important in orice domeniu, dar in acupunctura este cruciala. Motivul este ca aici nu exista analize de sange, radiografii, ecografii, tomografii si altele. Instrumentul de diagnostic este practicianul insusi care trebuie sa isi dezvolte anumite capacitati extrem de dependente de practica indelungata. A putea sa citesti micronuantele culorilor de pe fata pacientului, sau sa stapanesti extrem de complexa si dificila arta de a lua pulsul (nu este vorba de acelasi „puls” ca in medicina vestica), a putea sa faci un diagnostic al limbii, si alte lucruri de genul acesta necesita ani si ani de practica. Bineinteles ca trebuie sa pornesti de undeva cand esti la inceput, si de aceea se incurajeaza sa incepi sub supravegherea cuiva care este mai experimentat. Dar indiferent cum o dai, experienta este probabil cel mai important factor in evaluarea unui practician.

Trebuie insa sa adaug aici o nota. Baza teoretica este ca fundatia unei cladiri, experienta este inaltimea ei. Numarul de afectiuni tratate cu succes in aceasta metafora sunt oamenii care incap in cladire. Daca ai o pregatire teoretica foarte solida, ai o fundatie pentru un zgarie-nori. Totusi fara practica nu ai camere unde sa intre oamenii (afectiunile tratate cu succes). Daca ai multa experienta dar fara prea multa pregatire teoretica, poate ca ai o cladire inalta dar ingusta la baza fara fundatie, si care sta sa se clatine oricand si fiind limitata ca inaltime, deoarece nu cunosti principii teoretice de baza.

Deci experienta singura nu poate contracara absenta unei pregatiri teoretice serioase.

Rezultate si recomandari de la alti pacienti

Rezultatele tratamentului cu acupunctura sunt o consecinta directa a pregatirii si experientei. Acestea sunt baza recomandarilor prin care alti pacienti ajung la acel terapeut. Aceste recomandari sunt cea mai fidela imagine a „cat de bun e” cel la care vrei sa te duci. Ideal vorbind cu cat mai multe si diverse aceste recomandari cu atat mai probabil este ca acel terapeut este bun.

Totusi, daca ai informatii dintr-o singura sursa legate de o singura afectiune, acel lucru nu inseamna nimic. Se intampla ca si celor mai incepatori dintre practicanti sa le „iasa” un tratament cu rezultate foarte pozitive in cazul unei anumite afectiuni, precum se intampla ca practicanti cu zeci de ani de exeprienta sa fie neputinciosi in anumite cazuri. Nimeni nu vindeca pe toata lumea de orice. Totusi, statistic vorbind, un practicant bun va avea un procent mai mare de cazuri rezolvate intr-un numar mai mare de afectiuni decat un incepator.

Ace de unica folosinta

Intrebarile legate de ace sunt probabil dintre cele mai frecvente printre pacienti. Sunt de unica folosinta sau nu? Dor? Cat de groase sunt?

Suntem probabil printre ultimele tari din lume in care sterilizarea acelor este foarte comuna. Aceasta are doua posibile consecinte. In primul rand intotdeauna va exista un grad de incertitudine asupra sterilitatii acelor respective. Singurele „efecte secundare” mentionate in literatura medicala de specialitate in legatura cu acupunctura (inafara de punctionarea accidentala a unor organe in cazul unei intepari neglijente) sunt bolile transmisibile prin sange (hepatita, SIDA, etc). Nu stii niciodata cat de sterile sunt intr-adevar acele ace daca nu sunt de unica folosinta.

Cea de-a doua consecinta in folosirea acelor de mai multe ori, este ca acestea se bontesc. Un ac bont doare mai frecvent cand este introdus.

Unii practicanti recomanda pacientilor sa isi cumpere propriile lor ace. Altii opteaza pentru ace de unica folosinta. Din fericire (pentru practicantii carora le pasa) acele de unica folosinta sunt ieftine chiar si cu transportul din alta tara, asa ca orice practicant serios ar trebui sa aiba ace de unica folosinta, inafara de cazul in care practica cu ajutorul unor instrumente ce nu presupun sterilizare (aparate de electrostimulare a punctelor de acupunctura, moxa, laser, etc)

Numarul de pacienti tratati in acelasi timp

Acupunctura este o ramura medicala care are o adresabilitate extrem de larga. Astfel un acupunctor poate sa trateze un numar impresionant de afectiuni. Acest fapt corelat cu faptul ca numarul de acupunctori in general este disproportionat de mic fata de cererea pentru astfel de servicii face ca cei care sunt buni si cunoscuti sa recurga de multe ori la a trata mai multi pacienti odata. Sunt unii acupunctori care trateaza chiar si 30 de pacienti odata!

Personal, indiferent de cererea pentru astfel de servicii medicale, sunt impotriva acestor practici, deoarece inevitabil calitatea actului medical in aceste cazuri scade semnificativ. In tratamentul unu la unu, relatia cu pacientul are foarte mult de castigat si de multe ori pacientul ofera anumite informatii care pentru el sunt nesemnificative dar pentru terapeut sunt clue-uri importante ce determina reevaluarea diagnosticului sau modificarea tratamentului. Inafara de asta, diagnosticul si tratamentul dimensiunii emotionale, o cauza extrem de frecventa a afectiunilor de orice fel din ziua de azi, presupune dezvoltarea relatiei cu pacientul si timp petrecut ascultandu-l.

De aceea intrebarea „cati pacienti sunt tratati in acelasi timp” este important sa fie pusa.

Cabinetul de acupunctura ar trebui sa fie si el amenajat astfel incat sa incurajeze un ambient placut, relaxant, care sa faciliteze pacientului sa se deschida fata de terapeut si sa se simta in siguranta.

Diagnostic si prognostic

Un diagnostic amanuntit si atent efectuat este premisa oricarui tratament de buna calitate, indiferent de sistemul medical. De obicei, diagnosticul in acupunctura ia foarte mult timp (1-2 ore), timp in care se poarta o discutie ampla cu pacientul, nu doar despre simptomele pentru care a venit ci si despre altele pe care le-ar putea avea, si pe care acupunctorul incearca sa le integreze intr-o imagine de ansamblu. Discutia va interesa nu doar dimensiunea fizica a problemelor, ci si pe cea mentala, emotionala si spirituala, deoarece acestea sunt dimensiuni in care acupunctura poate produce imbunatatiri. De fapt acupunctura este renumita pentru tratamentul unor afectiuni (functionale, emotionale, etc) care in rest sunt foarte greu de tratat in medicina vestica. Unul din motive este integrarea acestora in imaginea de ansamblu si folosirea unor puncte de acupunctura adecvate intregii imagini.

Diagnosticul trebuie sa contina obligatoriu si un examen fizic (asemanator cu cel din medicina clasica). Chiar daca practicantul nu va folosi un stetoscop, el va examina atent si minutios cele mai neinsemnate detalii legate de corpul pacientului. Trebuie examinate membrele, culoarea lor, temperatura lor, transpiratia, starea tegumentelor, starea unghiilor, abdomenul, toracele, fata, pulsul, limba, si multe altele. Desi procedura de examinare difera de la un acupunctor la altul, ca pacient iti vei da seama daca practicantul tau este meticulos sau iti face un examen fizic foarte sumar.

La sfarsitul diagnosticului acupunctorul trebuie sa poata sa iti spuna macar in termeni aproximativi la ce poti sa te astepti. Este adevarat ca variabilitatea raspunsurilor la acupunctura este extrem de mare si deci e dificil de a prognostica evolutia sub tratament a unui pacient. Totusi exista anumite linii mari in care se pot face niste estimari.

Ceea ce nici un practicant nu ar trebui sa faca este sa ofere promisiuni sau garantii. Acest lucru este complet imposibil pentru orice membru al oricarei profesii medicale, indiferent de ramura in care activeaza. Medicina pur si simplu nu este o stiinta exacta. Fiecare individ este diferit si are particularitatile lui, si chiar in cazurile afectiunilor care raspund extrem de bine la acupunctura (cum ar fi durerile de spate), exista un procentaj mic de pacienti la care tratamentul nu va da rezultatele asteptate. Asa ca oferirea unor garantii de genul „sigur iti va trece” este cel putin nerealista.

Tratament

In fine, tratamentul ar trebui facut intr-un mod bland, comunicand tot timpul cu pacientul apropos de ce urmeaza, verificand daca se simte bine, etc. Desi practica de a lasa pacientul singur intr-o camera de examinare este intalnita si in cazul unora dintre cei mai renumiti acupunctori la nivel international, totusi este mai bine ca practicantul sa stea langa pacient tot timpul tratamentului, deoarece se intampla ca pacientul sa aiba diferite senzatii care cateodata informeaza terapeutul ca trebuie sa aduca modificari tratamentului in acel moment.

In concluzie

Ideile pe care vreau sa le transmit prin acest articol sunt:

1.     Exista acupunctori buni si acupunctori slabi

2.     E bine sa stii ce intrebari sa pui ca sa poti sa ii diferentiezi

3.     E bine sa ai informatiile care te vor ajuta sa demasti eventualii impostori care nu au nici o tangenta cu acupunctura (ce e drept, acestia sunt mai rari in cazul acupuncturii decat in alte ramuri cum ar fi bioenergoterapia)

Dr. Octavian Sbarna, Bucuresti