In medicina vestica se considera ca bolile autoimune se datoreaza unor schimbari complexe din cadrul sistemului imunitar, a caror cauza nu este cunoscuta. Dintr-un motiv sau altul corpul incepe sa se atace singur. In consecinta tratamentul nu este unul cu intentie de a vindeca (deoarece nu poti sa vindeci ceva ce nu intelegi), ci doar de a para atacurile organismului asupra propriilor tesuturi – dar nu de a il determina sa nu se mai atace singur. Acest tratament are numeroase efecte secundare si pe termen lung boala poate evolua oricum.

In medicina orientala aceste boli sunt considerate ca avand frecvent cauza emotionala, omul “se macina singur”, se framanta, si in momentul in care se trece un anumit prag aceste framantari si macinari ajung si in fizic. Aici se recunoaste legatura intre emotional si fizic. Atitudinea terapeutica este de a aborda problemele emotionale care il fac sa se macine, si de a gasi o canalizare eficienta si sanatoasa pentru acele emotii ca ele sa nu se mai exprime fizic. Evolutia este de obicei mai lenta decat in medicina vestica, dar fara efecte secundare si cu posibilitatea de vindecare completa, optimizand in acelasi timp si partea emotionala.